TEHNICI DE UTILIZARE A BASTONULUI TACTIC EXTENSIBIL

După cel de-al doilea război mondial, diverse structuri cu competenţe pe linia menţinerii şi restabilirii ordinii şi liniştii publice au dezvoltat, după modelul Poliţiei Japoneze, sisteme profesional-aplicative care conţin procedee de luptă apropiată cu mâinile goale sau cu ajutorul unor mijloace din dotare, contraprocedee, ştrangulări, presiuni asupra punctelor vitale, baleieri, proiectări si imobilizări urmate de încătuşarea, conducerea forţată şi manevrarea tactică a suspectului.

În anul 1947, Poliţia Metropolitană din Tokyo a început să utilizeaze un baston scurt din fier, lung de 50 de centimetri, în cadrul unei discipline aplicative de sinteză, numită Tehnica de Arestare, Capturare şi Control.

Modificat în timp şi adaptat necesităţilor practice ale agenţilor de securitate, micul baston este transformat în 1961 într-unul extensibil cu trei elemenţi şi cu aproximativ aceeaşi lungime, numit în japoneză tokushu keibo.

Din 1966 acesta intră şi în dotarea Forţelor Speciale Japoneze iar ulterior este adoptat şi de alte structuri poliţieneşti din lume ca mijloc de sprijin tactic, primele fiind cele din Franţa sau S.U.A.